Simon Calin Ioan
tel: +40755297080
+4015257644851
e-mail: simon_calin@yahoo.com
simon_john1983@yahoo.com
simoncalinioan@gmail.com
simoncalin@freenet.de

Vi se pare util acest site?

Da (85 | 98%)
Nu (1 | 1%)
Nu stiu (1 | 1%)

Custom Search




Rodie

Rodie

Rodie

Rodie

Rodie

Rodie

   Descriere : 

  Este un arbust cu raspandire mediteraneana. Frunzele sunt intregi, pieloase, lipsite de celule secretoare. Florile hermafrodite au caliciul din 9-5 şi corola din 8—5 foliole libere, colorate in roşu intens, rar albe. Fructul este o baca falsa, globuloasa, de culoare roşie, comestibila, bogata in vitamina C. La noi este planta ornamentala. 

   Denumire populara : rodie

  Rodia (Punica granatum) este un arbore mic sau arbust foios de inaltime pana la 5-8 m. In fapt, termenul de rodie reprezinta fructul, iar planta se numeste rodiu sau rodier. Acesta creste pe o arie care se intinde din Iran pana la Muntii Himalaya in India de nord si este cultivat si naturalizat in intreaga regiune mediteraneana inclusiv in Caucaz din vremuri antice. Este cultivat pe scara larga in Iran, India, zonele uscate din Sud-Estul Asiei, Malaya, Indiile Orientale, si Africa tropicala. Introdus in California de colonistii spanioli in 1769, rodierul este acum cultivat mai ales in zonele uscate din California si Arizona pentru fructele sale exploatate comercial ca sucuri cu o popularitate in crestere din 2001.

  Frunzele sunt dispuse opus sau subopus, sunt lucioase, inguste-alungite, intregi, au 3-7 cm in lungime si 2 cm in latime. Florile sunt rosii-deschis, 3 cm in diametru, cu patru sau cinci petale (adesea mai multe la plantele cultivate). Fructul are dimensiune mai mare decat portocala si mai mic decat grapefruit-ul, 7-12 cm in diametru cu o forma hexagonala rotunjita, are o coaja rosie groasa si in jur de 600 seminte, prezentand placentatie parietala. Semintele si pulpa ce le inconjoara, numita fruct fals, sunt comestibile. Unele soiuri au pulpa de culoare violet.

  Genul Punica este reprezentat de doar doua specii.

• Punica granatum: este specia cea mai cunoscuta, inalta de pana la 2-4 m, cu frunze caduce lanceolate si nu foarte mari, de o culoare verde lucitor, cu flori mari solitare sau reunite in grupuri la extremitatea ramurilor, de un rosu viu, cu varietati de flori simple sau duble, ce pot fi de culoare rosie, roz sau alba  ; infloreste in iunie-august si da fructe comestibile de un gust acru.
• Punica protopunica: este o specie aproape necunoscuta, in pericol de extinctie, din care supravietuiesc cateva exemplare in insula Socotra din Oceanul Indian ( Yemen), unde este endemica. Se prezinta ca un arbust de circa 3-5 m, cu flori de un rosu stralucitor si fructe care isi schimba culoarea din verde in rosu inchis, ajunse la maturitate. Fructele sunt mai mici si mai putin dulci.

  Rodierul este o planta rezistenta la seceta, si poate fi cultivata in regiuni uscate cu clima mediteraneana (cu ierni ploioase) sau in regiuni cu veri ploioase. In regiunile mai umede, rodierii risca putrezirea radacinilor din cauza unor boli datorate unor ciuperci. Sunt plante tolerante la inghet moderat, pana la −10 °C. Rodierul este originar din Persia (Iran) si se cultiva in Asia Centrala, Georgia, Armenia, Azerbaijan si regiunea Mediteranei de cateva milenii. 

  In Georgia si Armenia, la est de Marea Neagra, exista cranguri de rodieri salbatici in preajma unor asezari antice abandonate. Cultivarea rodiei are o lunga istorie in Armenia; resturi de rodie datand din anii 1000 i.e.n. au fost gasite in aceasta tara.

  A fost identificat pericarp de rodie carbonizat in nivelele din Epoca Bronzului de la Ierihon, ca si in nivelele din Epoca Bronzului de la Hala Sultan Tekke in Cipru si Tiryns. O rodie mare, uscata a fost gasita in mormantul lui Djehuty, servitorul Reginei Hatshepsut. 

  Documente cu scriere cuneiforma mesopotamiene mentioneaza rodiile de la jumatatea mileniului al treilea i.e.n. Planta este de asemenea crescuta extensiv in China de Sud si Asia de Sud-Est, unde a ajuns fie pe Drumul Matasii, fie adusa de corabiile comerciale.
Orasul antic Granada din Spania a primit numele de la acest fruct in perioada maura. Colonistii spanioli au introdus mai tarziu fructul in regiunea Caraibelor si America Latina, dar in coloniile engleze nu a avut prea mult succes: "Plantati-o langa marginea casei, aproape de zid. Astfel va creste sanatos, va inflori frumos, si va face fructe in anii caldurosi. 

  Am douazecisipatru pe un singur copac..." spunea Doctorul Fothergill. Rodia fusese introdusa ca fruct exotic in Anglia cu un secol in urma, de John Tradescant cel Batran, dar nu a facut fructe acolo, asa ca a fost introdusa repetat in coloniile americane, chiar si in New England. A avut succes in sud: Bartram a primit un butoi de rodii si portocale de la un corespondent din Charleston, South Carolina in 1764. Thomas Jefferson a plantat rodieri la Monticello in 1771: ii avea de la George Wythe din Williamsburg.

   Utilizari culinare

  Fruct de rodie, desfacut

  Seminte de rodie

  Dupa desfacerea rodiei prin taierea cu cutitul, fructele false se separa de coaja si de structurile interne de sustinere. Separarea fructelor false rosii poate fi simplificata prin efectuarea acestei actiuni intr-un vas cu apa, unde fructele false se depun pe fund, iar structurile de sustinere plutesc. Intreaga samanta se consuma cruda, desi se doreste doar partea carnoasa din exteriorul ei. Gustul difera in functie de soiul de rodie si de nivelul de coacere. Poate fi foarte dulce sau foarte acru, dar in majoritatea cazurilor este undeva la mijloc, care este un gust caracteristic, asezonat cu note de tanin. Rodia buna de mancat, mai putin taninata, este cea care are coaja usor stearsa, ca si cum ar fi fost frecata de perete, cu urme albe, nu de un rosu puternic. Cele foarte rosii sunt foarte acre, putand fi folosite in salate.

  Sucul de rodie este o bautura populara in Orientul Mijlociu, si este folosit si in bucatariile traditionale iraniana si indiana; in Statele Unite ale Americii a inceput sa fie comercializat pe scara larga in 2002. Concentratul de rodie este folosit si in bucataria siriana. Siropul de rodii este ingrosat si indulcit cu suc de rodie; este folosit si in cocktailuri. Inainte de raspandirea rosiilor in Orientul Mijlociu, rodia este folosita in multe mancaruri persane; poate fi gasita inca in unele retete traditionale cum ar fi fesenjan (un sos gros din nuci si suc de rodie, de regula servit cu carne de rata sau alta pasare si orez) si ash-e anar (supa de rodie). 

  Semintele de rodie salbatica sunt uneori folosite drept condiment, si cunoscute sub numele de anardana (care in traducere din persana inseamna seminte - dana - de rodie - anar), mai ales in bucatariile indiana si pakistaneza dar si ca inlocuitor de sirop de rodie in bucataria persana sau cea din Orientul Mijlociu. Semintele sunt separate de pulpa, uscate timp de 10-15 zile si folosite la productia de curry sau alte condimente. Semintele pot fi si pisate pentru a evita ca semintele sa ramana intre dinti la consumarea felurilor de mancare bazate pe acestea. Semintele de rodie salbatica daru din Muntii Himalaya sunt considerate cele mai bune surse ale acestor condimente.

  In Turcia, Armenia si Azerbaidjan, rodia este folosita in mai multe moduri, mai ales sub forma de suc. In Turcia, sosul de rodie (turca nar eksisi) este folosit la salate, la marinarea carnii, sau este baut. Semintele de rodie sunt si ele folosite in salate, in muhammara (pasta turceasca de usturoi cu nuca) si in güllaç, un desert turcesc. In Azerbaidjan si Armenia, rodia este folosita si pentru producerea unui vin.

  In Grecia, rodia (greaca ροδι, rodi) este folosita in multe retete, cum ar fi kollivozoumi, o supa-crema din grau fiert, rodii si stafide. Rodia este folosita si pentru lichior, topping de inghetata, sau amestecata cu iaurt, sau sub forma de gem.

  Implicatii in sanatate

  Furnizand 16% din necesarul zilnic de vitamina C al adultului, continut in 100 ml, sucul de rodie este si o excelenta sursa de vitamina B, acid pantotenic, de potasiu si de polifenoli antioxidanti . Cu toate acestea, rodia nu e o sursa importanta de nutrimente. 

  Cei mai abundenti polifenoli din sucul de rodie sunt taninii hidrolizabili numiti punicalagini prezentati in cercetarile publicate in perioada 1990-2007 ca avand capacitatea de a epura radicalii liberi puternici in studiile de laborator. Asemenea efecte antioxidante ale punicalaginilor nu au fost dovedite la oameni.

  Multi producatori de alimente si de suplimente alimentare au constatat avantajele utilizarii extractelor de rodie, care nu contin zahar, calorii sau aditivi, in locul sucului, ca ingrediente favorabile sanatatii in produsele lor. In majoritate, extractele de rodie contin in mod special acid elagic, care poate fi absorbit in corpul uman numai dupa consumul de punicalagini.

  In studii preliminare de cercetare in laborator si in cadrul unor studii pilot efectuate pe oameni, sucul de rodie s-a dovedit eficient in reducerea factorilor de risc pentru maladiile cardiace , incluzand oxidarea LDL , statusul oxidativ al macrofagelor si formarea celulelor spumoase, toate acestea fiind etape in ateroscleroza si in boala cardiovasculara . Taninii de tipul punicalaginilor au fost identificati ca fiind primele componente responsabile de reducerea stress-ului oxidativ la care duc acesti factori de risc. S-a aratat ca rodia intervine in reducerea tensiunii arteriale sistolice prin inhibarea enzimei serice de conversie a angiotensinei (ACE). 

  Cercetarea sugereaza ca sucul de rodie ar putea fi eficient impotriva cancerului de prostata [9][10] si in osteoartrita. In 2007,au fost aprobate sase testari clinice efectuate in Statele Unite ale Americii, Israel si Norvegia cu scopul de a verifica efectele consumului de suc de rodie asupra parametrilor din cancerul de prostata sau hiperplazia de prostata, in diabet sau in limfom.

  Sucul ar putea avea , de asemenea, efecte antivirale si antibacteriene impotriva placii dentare.




Alimentele modificate genetic reprezinta un pericol urias pentru populatia lumii. Consumul acestora duce la inevitabila aparitie a cancerului. Aceste alimente modificate genetic deregleaza in cel mai rau caz posibil toate functiile organismului uman.

SPUNETI NU ALIMENTELOR MODIFICATE GENETIC!
Cele mai bune suplimente naturiste pentru intarirea memoriei sunt lecitina, uleiul de peste si ginko biloba.
Veritabil antiinfectios natural creste imunitatea organismului prin stimularea capacitatii proprii de aparare, ajuta organismul sa faca fata cu succes atacului diferitelor microorganisme infectioase.
Lumea Plantelor
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one